Am facut un tricou pentru o prietena a mea care este genul workoholica. Nu stiu si cred ca nici ea nu mai stie cand s-a intamplat. A fost ziua ei si gandidu-ma ce tricou as putea sa-i fac, mi-a venit in cap imaginea de mai jos. Are simtul umorului si nu se va supara dar nu pot sa ma abtin sa ma gandesc ca parca am inebunit toti, am intrat intr-o vrie din care nu reusim sa mai iesim si de fapt nici nu vrem.
Ma uit si la mine si la prietenii mei si imi dau seama ca suntem prinsi in capcana tehnologiei. Timpul trece atat de repede incat la final de zi nici nu mai stim ce am facut, cadem lati, daca mai suntem in stare sa ne uitam la un film daca nu adormim direct si a doua zi o luam de la capat.
Nu mai avem timp sa traim , suntem prea ocupati cu supravietuirea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu